Primul Razboi Mondial

Deja în secolul al XIX-lea s-au creat primele tensiuni politice între marile puteri europene. Dezvoltarea economică și protecționismul au făcut ca statele europene să caute să se extindă pe noi teritorii. Coloniile din Asia și Africa au devenit o sursă importantă de materii prime, precum și extinderea pe noi piețe pentru țările europene.

Blocuri și țări care au participat la Primul Război Mondial

Două blocuri mari au fost cele care s-au confruntat în Marele Război:

• Tripla Antanta: Franța, Marea Britanie și Statele Unite, cunoscute sub numele de Aliați, au luptat pe o parte. Împreună cu ei, Rusia a participat ca aliat, dar s-a retras în 1917.
• Tripla Alianță: Pe partea opusă se aflau așa-numitele imperii centrale ale Austro-Ungariei și Germaniei, numite și „Axa Centrală”. Acestui bloc i s-au alăturat ulterior Turcia și Bulgaria.

Cauzele Primului Război Mondial

Marea Britanie atinsese un nivel spectaculos de industrializare, devenind marea putere economică. La rândul ei, Franța, care a avut și un grad semnificativ de industrializare. După ce și-au rezolvat rivalitățile coloniale, ambele puteri au pariat pe înțelegere.

Originea Primului Război Mondial datează din 1870. Germania, odată cu unificarea sa, apăruse ca un colos economic și un rival militar de teamă. Cu Kaiserul Wilhelm al II-lea, Germania nu a mai căutat doar să izoleze Franța, ci a încercat și să provoace Marea Britanie pentru hegemonie.

Dintre motivele care au dat naștere acestui conflict, trebuie menționat că a început o cursă a înarmărilor. Germania a stabilit serviciul militar obligatoriu, în timp ce Marea Britanie a optat pentru o armată mai mică, dar foarte profesionalizată. La rândul său, tehnica a fost pusă în slujba războiului, creând arme noi și mortale precum submarine, mitraliere și cuirasate puternice. În acest sens, marile companii industriale au văzut cum reînarmarea le-a umflat comenzile.

Pe măsură ce armatele au crescut și țările au făcut alianțe pentru a evita izolarea, a existat o mare exaltare a naționalismului. Nu trebuie uitat că Balcanii deveniseră o mare sursă de tensiune, întrucât erau un butoi de pulbere care putea aprinde fitilul unui conflict la nivel planetar. Și este că au existat îndoieli puternice între Austro-Ungaria și Rusia pentru controlul Balcanilor. Astfel, rușii aveau nevoie ca Balcanii să aibă o ieșire în Marea Mediterană.

Anexarea Bosniei Herțegovinei de către Austria Ungaria ar adăuga combustibil focului într-o zonă geografică deja complexă. Aceasta a fost o provocare pentru Serbia și Rusia, care căutau o prezență mai mare a slavilor în Balcani. Această anexare de către Austria Ungaria a fost posibilă datorită sprijinului aliaților săi germani.

Cauzele economice ale Primului Război Mondial

În 1873 a avut loc o criză care avea să pună capăt supremației economice britanice și stadiului de liber schimb asociat cu prima revoluție industrială. Din acest moment și până la începutul secolului al XX-lea a avut loc a doua revoluție industrială, care a reprezentat un progres economic pentru multe dintre țările care au participat la conflict.

Germania a reușit să depășească Marea Britanie în unele sectoare strategice precum oțel și chimie. A doua revoluție industrială s-a caracterizat prin concentrarea industrială și financiară și inaugurarea unei etape de protecționism economic. În consecință, măsurile protecționiste au dus la numeroase conflicte și neînțelegeri între puterile europene, crescând tensiunea dintre ele.

Pe de altă parte, atunci când Germania a reușit să se poziționeze ca țară lider în sectoarele menționate mai sus, a decis să se extindă pe piețele internaționale. Flota acestei națiuni era în dezavantaj față de cea a Marii Britanii, motiv pentru care au dus o politică de construcții navale pentru a dezechilibra monopolul britanic al mărilor. Aceste măsuri luate de Germania au forțat Londra să se alieze cu Franța pentru a forma Antanta Cordiale la 8 aprilie 1904. Este un pact de neagresiune și reglementare a expansiunii coloniale între ambele țări.

Când a fost primul război mondial?

Un incident cu consecințe fatale asupra soartei lumii ar răspunde la întrebarea de ce a avut loc Primul Război Mondial. Originea Primului Război Mondial datează din 28 iunie 1914. Data în care arhiducele Francisco Fernando al Austriei a fost asasinat în orașul Sarajevo, ceea ce a declanșat Primul Război Mondial. O lună mai târziu, la 28 iulie 1914, Austria a declarat război Serbiei. În următoarele două săptămâni, a izbucnit un val de declarații de război între țările europene.

Autorul asasinatului a fost un bosniac pro-sârb pe nume Gavrilo Princip, membru al organizației Tânăra Bosnia. Această organizație era în favoarea unei Serbii Mari în același timp în care apăra o Bosnie liberă de jugul Austro-Ungariei. În acest fel, tensiunea tot mai mare dintre Austro-Ungaria și Serbia se îndrepta inexorabil spre război.

Faza diplomatică era în desfășurare, iar Germania își arăta încă o dată sprijinul ferm pentru Austria Ungaria. La rândul lor, rușii au fost de partea Serbiei. Sârbii nu au acceptat întregul ultimatum al Austro-Ungariei. Au început mobilizările armatelor și declarațiile succesive de război între țări. Primul Război Mondial izbucnise.

Etapele Primului Război Mondial

Iată un rezumat al Primului Război Mondial și al diferitelor sale etape:

Primul Război al Mișcărilor

Toată lumea se aștepta ca primul război mondial să fie un conflict intens, dar rapid. Cu toate acestea, ceea ce se credea că va dura săptămâni sau luni a ajuns să dureze patru ani lungi.

Primele scene de război au fost teritoriile din nordul Franței, în timp ce pe frontul de est, germanii și austro-ungurii luptau împotriva rușilor. De asemenea, intrarea ulterioară a Italiei în război împreună cu aliații a dus la deschiderea unui front în nordul Italiei.

În colonii, Orientul Mijlociu ar fi scena luptei dintre britanici și Imperiul Otoman. De remarcat că, pe acel front, ofițerul britanic cunoscut sub numele de Lawrence al Arabiei avea să ajungă prin a se distinge în lupta sa împotriva forțelor turcești, conducând arabii într-un război pentru a se elibera de jugul otoman.

Faza inițială a conflictului a fost caracterizată de un război de ofensive rapide. În ciuda avansului german important, care a reușit să măture trupele belgiene, franceze și britanice, acestea au reușit să țină sub control avalanșa germană în 1914. Mențiune specială merită Bătălia de la Marne, unde francezii au oprit avansul german și au reușit să salveze Parisul. .

Germania avea să obțină succese militare importante pe frontul de est, proclamându-se învingătoare împotriva armatei ruse în bătălia de la Tannenberg. Cu toate acestea, războiul mișcărilor nu ajutase Germania să obțină o victorie rapidă. De fapt, Imperiul German fusese blocat în lupte ample pe Frontul de Est și pe Frontul de Vest.

Război de tranșee

Odată cu stabilizarea fronturilor, Europa a fost străbătută de șanțuri nesfârșite și sârmă ghimpată. Marile puteri se angajaseră într-un război de uzură. De fapt, bătălii colosale precum Verdun (1916) și Somme (1916) au devenit un exemplu sângeros a ceea ce a însemnat Primul Război Mondial. Sute de mii de oameni au pierit în mijlocul sârmei ghimpate, incapabili să obțină câștiguri teritoriale semnificative.

Lupte aprige au fost purtate și pe frontul turc, unde trupele franceze, britanice, australiene și din Noua Zeelandă au suferit o înfrângere dureroasă din partea otomanilor la Gallipoli, în Dardanele.

În timp ce toate acestea se întâmplau, industria producea arme noi și tot mai mortale cu care să poarte război. Astfel, au fost introduse inovații războinice precum aviația de luptă, tancurile și submarinele. Chiar și armamentul chimic sub formă de gaz otrăvitor a fost folosit pentru prima dată.

Al Doilea Război al Mișcărilor

1917 a fost un an decisiv în dezvoltarea Primului Război Mondial. Plecarea Rusiei ca urmare a Revoluției Ruse a fost o lovitură gravă pentru Aliați. Cu toate acestea, intrarea Statelor Unite în Marele Război a însemnat un balon de oxigen pentru țări precum Franța și Marea Britanie, al căror efort de război le adusese în pragul epuizării.

În încercarea sa de a lansa o ofensivă decisivă care să aducă Germaniei victoria finală, mareșalul Ludendorff, marele lord războinic german, a ordonat atacuri masive pe Frontul de Vest în primăvara anului 1918. În ciuda ofensivei, punând națiunea pe frânghii. Antanta, Germania și-a epuizat ultimele resurse, iar Aliații au pornit la atac în ceea ce s-a numit Ofensiva de o sută de zile, pecetluind înfrângerea finală a Germaniei. În cele din urmă, la 11 noiembrie 1918, Imperiul German a cerut un armistițiu lângă Compiegne.

Tot în Orientul Mijlociu, trupele britanice și ale Commonwealth-ului, sprijinite de arabi, au obținut o succesiune de victorii importante care au dus la prăbușirea Imperiului Otoman.

Bătăliile din Primul Război Mondial

Pe parcursul Primului Război Mondial s-au purtat numeroase bătălii, dintre care se remarcă următoarele:

Tratatele de pace și consecințele primului război mondial

După patru ani de la începutul Marelui Război, Primul Război Mondial lăsase între 9 și 10 milioane de morți doar printre combatanți, ca să nu mai vorbim de faptul că pieriseră și milioane de civili. Întinderi vaste de pământ fuseseră devastate în Franța, Belgia și nord-estul Italiei.

Poporul german ajunsese sătul de război, care l-a costat pe kaiserul Wilhelm al II-lea abdicarea. Demoralizarea și privarea, atât în ​​față, cât și în spate, își făcuseră raza germanilor, lăsându-i în pragul tulburărilor sociale. În acest sens, spartaciștii intenționau să realizeze o revoluție în stil sovietic. De fapt, în ianuarie 1919, guvernul german, în mâinile social-democraților, a zdrobit revoluțiile comuniste cu sprijinul unei forțe neregulate cunoscute sub numele de Freikorps.

În ceea ce privește conceperea acordurilor de pace, urmează o muncă foarte complexă. Țările învingătoare ale Primului Război Mondial au căutat să impună condiții dure, în așa măsură încât țările învinse au fost excluse de la participarea la acordurile de pace. Suntem în fața Tratatului de la Versailles.

În acest fel, Germania a fost nevoită să suporte costurile reparațiilor de război. Cel care a insistat să slăbească Germania a fost premierul francez Georges Clemenceau care a spus chiar că „Germania va plăti”.

Alte sancțiuni pe care Germania ar trebui să le suporte ar fi o reducere mai mult decât considerabilă a dimensiunii armatei sale, precum și pierderea Lorenei, Alsaciei și a întregului său imperiu colonial.

La rândul său, președintele american Wilson a propus crearea Ligii Națiunilor, un precursor al ONU care ar trebui să servească drept forum de dialog pentru prevenirea viitoarelor războaie.

Tratatele de pace au însemnat și sfârșitul Imperiului Austro-Ungar (Tratatul de la Saint Germain), rupându-l în diferite state: Austria, Ungaria și dând naștere la crearea Iugoslaviei. În ceea ce privește Imperiul Otoman, Franța și Marea Britanie și-au împărțit o parte importantă din teritoriile lor în Orientul Mijlociu.

Consecințele economice ale Primului Război Mondial

Mobilizarea a milioane de oameni pentru a lupta în tranșee a avut consecințe economice enorme. De fapt, s-a estimat că au fost necesari cel puțin trei muncitori pentru a echipa fiecare soldat cu armele, proviziile și echipamentele necesare.

Spre deosebire de alte războaie, în care armatele erau aprovizionate cu orice au găsit în cale, în Primul Război Mondial, calea ferată a permis să fie aduse pe front toate proviziile necesare.

Problemele de aprovizionare au devenit palpabile în toate țările care au participat la concurs. Materiile prime erau rare, s-au impus raționalizările și alte controale, fără a uita că s-au făcut eforturi mari pentru înlocuirea muncitorilor plecați la război. Prin urmare, multe femei au ajuns să ocupe locuri de muncă pe care bărbații le eliberaseră în fabrici.

Industria a fost esențială în efortul de război și Franța își pierduse zonele cele mai industrializate, care căzuseră sub dominația germană. La rândul ei, Marea Britanie era foarte dependentă de exporturile SUA. În plus, Statele Unite au contribuit la finanțarea costului războiului cu împrumuturile sale. De remarcat că situația din Germania era deosebit de complexă, fiind supusă unui blocaj.

Prețurile produselor de primă necesitate au crescut considerabil, iar consumul a fost limitat de carnetele de rație. De fapt, lipsa de alimente s-a dovedit teribil de dăunătoare pentru moralul din spate.

Dacă anii de dinainte de război fuseseră caracterizați de capitalismul liberal, în Primul Război Mondial, statele au ajuns să preia controlul asupra economiei. În acest fel, statele au stabilit prețuri, au luat măsuri de reglementare pe piețe și au controlat producția.

Datorită izbucnirii conflictului, economia țărilor neutre avea să descopere din cauza creșterii exporturilor acestora. Și este că, concurenții au reușit să se aprovizioneze grație exporturilor statelor neutre. Un exemplu este cazul Spaniei, unde industria sa grea și textilă s-a remarcat, precum și marina comercială.