Istoria agriculturii

După cum știm, agricultura este unul dintre cele mai vechi sectoare din economie. De la apariția primelor civilizații, agricultura a fost foarte prezentă în ziua lor. Și este că, de când civilizațiile antice au abandonat vânătoarea și culesul și au început să se organizeze, agricultura a fost calea prin care această organizare a adus dezvoltare. Astfel, de la diviziunea muncii, care permitea cetățenilor să se dedice diferitelor sarcini productive în viața lor de zi cu zi, până la aprovizionarea în sine a civilizațiilor, care le permitea subzistența, toate acestea, precum și multe altele, se leagă. la apariţia agriculturii.

Cu alte cuvinte, vorbim de un sector care, până la revoluția industrială, s-a poziționat, alături de creșterea animalelor, ca principal motor al creșterii economice în țări. La fel, și așa cum spuneam la început, vorbim de un element determinant pentru populație, prin permiterea subzistenței acestora grație hranei care a fost extrasă din această practică.

Cu toate acestea, agricultura nu a rămas imobilă de-a lungul anilor. Diferitele civilizații care au locuit planeta noastră au folosit tehnici și instrumente foarte diferite în timpul trecerii lor prin istorie. În acest sens, în timp ce agricultura neolitică folosea unelte foarte rudimentare, agricultura modernă folosește utilaje grele care permit extragerea masivă a producției agricole. La fel, în timp ce romanii generau șanțuri și canale prin care să iriga câmpurile, agricultura epocii contemporane are irigații automate, gestionate de calculatoare de mare capacitate.

Prin urmare, este convenabil să cunoaștem diferitele progrese care s-au dezvoltat în agricultură, unul dintre cele mai vechi sectoare economice din istoria noastră. Ei bine, prin acestea, putem învăța despre multe alte aspecte ale civilizațiilor, folosind în același timp cunoștințele trecute pentru a continua dezvoltarea agriculturii viitorului.

Acestea fiind spuse, să ne uităm la evoluția agriculturii de-a lungul istoriei, concentrându-ne pe acele episoade cele mai proeminente.

Istoria agriculturii

Dintre diferitele perioade istorice în care agricultura a cunoscut o evoluție remarcabilă, care a rămas în istorie, trebuie evidențiate următoarele 6:

• Agricultura primitivă.
• Agricultura în Roma antică.
• Agricultura în Evul Mediu.
  • Agricultura feudala.
  • agricultura islamică.
• Agricultura în epoca modernă.
  • Agricultură și revoluție industrială.
• Agricultura în epoca contemporană.

Agricultura primitivă

Se referă la cea mai veche etapă în care regăsim activitatea agricolă. În această etapă au loc primele transformări sociale ca urmare a introducerii practicii agricole.

Datorită apariției agriculturii, societățile au încetat să mai fie vânători și culegători, dând naștere societăților agricole. În același mod, aceștia au încetat să mai fie nomazi, permițând așezărilor și cultivării pământului să fie autosuficiente.

Principalele contribuții ale agriculturii primitive

Principalele sale contribuții au fost practica agricolă în sine. Aceasta a permis nașterea societăților agricole și, odată cu aceasta, dezvoltarea primelor civilizații.

Agricultura în Roma antică

Odată cu apariția agriculturii, așa cum spuneam, au apărut primele civilizații, dând naștere marilor imperii. Printre acele imperii se numără Imperiul Roman.

Imperiul Roman a adus mari contribuții la dezvoltarea agriculturii. Printre aceste contribuții, s-au aprofundat în folosirea animalelor pentru cultivarea pământului, precum și în folosirea uneltelor care permiteau mai puțin efort omului și o productivitate mai mare. Plugul roman este o mostră în acest sens, sau utilizarea compostului.

În plus, romanii au introdus și sisteme de irigare foarte dezvoltate. Printre acestea se remarcă avansarea morii, tehnicile de irigare, apeductele, printre alte sisteme care au permis dezvoltarea acestei discipline.

Principalele contribuții ale agriculturii în Roma antică

După cum am comentat, principalele contribuții au fost tehnicile de lucru a pământului, precum plugul roman, precum și introducerea de unelte, precum moara, și sisteme de irigare mai eficiente și mai eficiente.

Agricultura în Evul Mediu

Pe parcursul Evului Mediu se remarcă două etape cu mari contribuții la practica agricolă.

Aceste etape la care ne referim sunt etapa feudală, precum și etapa islamului și contribuția acestuia.

Din acest motiv, împărțim istoria agriculturii din Evul Mediu în aceste două subperioade, fiind cele care contribuie cel mai mult la practica agricolă.

agricultura islamică

Deși Imperiul Roman, ca și alte societăți, au implementat instrumente precum apeductul, sau alte ustensile care au promovat avansarea agriculturii, abia în acest moment agricultura experimentează o altă mare schimbare în societăți.

Astfel, trebuie să spunem că revoluția agricolă din timpul islamului a fost o epocă a descoperirilor, atât în ​​ceea ce privește uneltele, cât și tehnicile de producție.

Roata mare, moara hidraulică și eoliană și barajul, sunt câteva dintre inovațiile aduse de aceste societăți. Și toate acestea, pe lângă o listă de tehnici care au dat naștere la ceea ce cunoaștem ca „sisteme agricole avansate”.

Agricultura feudala

Feudalismul a fost un sistem care își datorează faima, în parte, agriculturii. feudalii hrăneau populația din fiefurile lor cu producție agricolă, deci vorbim de o practică elementară pentru subzistența acestor societăți. Mai mult, activitatea războinică frecventă din această perioadă a făcut din surplus o necesitate, pentru dezvoltarea diviziunii muncii.

Din acest motiv, în această etapă au fost dezvoltate noi progrese tehnice precum plugul de fier, precum și elemente tehnice precum rotația pe trei ani. Aceste schimbări au făcut posibilă maximizarea producției și generarea unui surplus suficient de care avea nevoie această societate.

Printre aceste inovații, un loc foarte important ocupă introducerea pârghiei, tehnică folosită în această fază a istoriei, permițând terenurilor să regenereze nutrienții pe care i-au pierdut în faza de exploatare.

Principalele contribuții ale agriculturii în Evul Mediu

Agricultura în Evul Mediu a suferit schimbări foarte remarcabile. În ceea ce privește contribuția feudalismului, regăsim plugul de fier, precum și rotația de trei ani care, împreună cu pârghia, lasă o mare contribuție acestei activități economice.

În timp ce, când vine vorba de agricultură în timpul islamului, vorbim de unelte precum moara, roata de apă, barajul, precum și alte mecanisme care au permis avansarea acestei practici agricole.

Agricultura în epoca modernă

Se referă la etapa în care se culege o transformare majoră a agriculturii de-a lungul istoriei. Începutul acestei transformări începe în secolul al XVIII-lea, odată cu sosirea Revoluției industriale, și se termină în secolul al XIX-lea.

Astfel, vorbim de modificări tehnice și legislative care au permis un mare avans în această disciplină.

În ceea ce privește aceste modificări tehnice, această etapă a permis creșterea producției și, deci, a excedentului. În acest fel s-a generat o mai mare comercializare, precum și o mai mare profesionalizare a acestui sector. Astfel, se estimează că producția a crescut cu până la 90% odată cu apariția acestor tehnici, precum și a utilajelor dezvoltate în timpul Revoluției Industriale.

Totuși, schimbările în legislație, reforme în care terenurile au fost lăsate să înceteze să mai fie publice, au fost și ele foarte influente, permițând proprietatea privată asupra lor. Și este că aceste modificări ale regulamentului au făcut din această practică o activitate mai favorabilă proprietarilor de terenuri, încurajând astfel investițiile.

Agricultură și revoluție industrială

După cum am menționat, revoluția industrială ocupă un loc proeminent în această etapă în istoria agriculturii. Fără acea Revoluție Industrială, multe dintre mașinile care au făcut posibilă obținerea acestor niveluri de producție, precum și aplicarea acelei reglementări mai favorabile, nu ar fi existat.

Principalele contribuții ale epocii moderne la agricultură

Printre contribuţiile principale, regăsim cea mai favorabilă reglementare pentru proprietarii de pământ, precum şi industrializarea agriculturii care, odată cu introducerea maşinilor şi uneltelor industriale, a permis profesionalizarea acestei activităţi.

Agricultura în epoca contemporană

În această etapă se remarcă revoluția verde și mișcarea agriculturii sustenabile și ecologice.

Revoluția verde se referă la schimbarea pe care a suferit-o agricultura de la ultima revoluție agrară. Această revoluție se referă la schimbările pe care agricultura le implementează și care au avut loc între anii 1960 și 1980 în Statele Unite, precum și în alte țări. Aceste schimbări sunt adoptarea unei serii de practici, precum și de tehnologii, care permit producția agricolă în terenuri slab fertile sau chiar extreme.

Vorbim, astfel, de o revoluție în care era vorba de extinderea agriculturii pe terenuri în care, anterior, nu s-ar fi generat nicio recoltă. În acest fel, practica agricolă este permisă pe toată planeta.

Și la fel avem agricultura ecologică, mișcare care, pentru a face din practica agricolă o practică mai durabilă și mai prietenoasă cu mediul, folosește metode nepoluante pentru extracția producției.

În acest fel, această mișcare implementează criterii de mediu în practica agricolă și trece în revistă toate mecanismele care au fost introduse de-a lungul istoriei. Asta, pentru a vedea impactul asupra planetei și sustenabilitatea acesteia.

Principalele contribuții ale agriculturii în epoca contemporană

Dintre aceste contribuții se remarcă schimbările care permit practicarea agriculturii în terenuri mai puțin fertile, care sunt și, în multe ocazii, teritorii mai sărace. In acest fel se permite o activitate economica care ii poate ajuta sa se dezvolte si sa obtina alimente.

În timp ce, pe de altă parte, progresul în materie ecologică este foarte apreciat. Ei bine, multe dintre îngrășămintele și pesticidele care au fost implementate de-a lungul istoriei, de-a lungul timpului, ar fi fost și cauza a numeroase dezastre naturale.