Eurodolarul este orice depozit în dolari în afara Statelor Unite. Acești bani nu se află sub jurisdicția Rezervei Federale a Statelor Unite, entitatea care conduce politica monetară a țării respective.
Eurodolarii reprezintă sume mari de bani în întreaga lume deoarece dolarul este principala monedă de rezervă. Cu alte cuvinte, este mijlocul de schimb cel mai utilizat în tranzacțiile internaționale.
Din acest motiv, la nivel global, marii investitori și oamenii de afaceri implicați în comerțul exterior trebuie să economisească și/sau să se finanțeze în moneda SUA.
Originea eurodolarului
Originea termenului eurodolar nu este legată de euro, ci de războiul rece. După cel de-al Doilea Război Mondial, depozitele în dolari au început să fie făcute în băncile europene, în principal de către investitori chinezi și sovietici.
Acești oameni de afaceri doreau să economisească într-o monedă stabilă precum cea nord-americană. Totuși, ei se temeau că le vor fi confiscate conturile din sistemul bancar american. Aceasta, ca răzbunare pentru acțiunile ostile ale guvernelor lor, cum ar fi invadarea Ungariei de către Uniunea Sovietică în 1956.
Contracte forward în eurodolari
Contractele futures eurodolar sunt tranzacționate la Chicago Mercantile Exchange (CME). Acestea sunt tranzacții în care băncile stabilesc astăzi rata dobânzii pentru un împrumut care va avea loc într-o perioadă ulterioară.
Trebuie remarcat faptul că contractele futures eurodolar reprezintă un instrument valoros pentru investitori, deoarece le permite să se protejeze de variațiile ratelor dobânzilor.
De exemplu, să ne uităm la cazul unui contract forward în eurodolari pentru 10.000 USD. Să presupunem că rata lunară a dobânzii este astăzi în ianuarie la 0,8% și este convenită o rată de 1% pentru un împrumut care va fi acordat în aprilie.
Dacă rata dobânzii urcă peste 1% în trei luni, debitorul a achiziționat finanțarea la un cost mai mic. Totuși, dacă rata scade sub 1%, afacerea va fi profitabilă pentru creditor deoarece va primi mai multă dobândă.