Eurobond

Definiția unei euroobligațiuni pivotează pe două perspective. Pe de o parte, euroobligațiunile sunt titluri de creanță publică internațională emise într-o altă monedă decât moneda țării în care sunt tranzacționate, care nu sunt supuse jurisdicției unei anumite țări și ale căror interese sunt nete, deoarece sunt scutite de impozite și impozit reținut la sursă.

Eurobond

Euroobligațiunile sunt legate de emisiuni din afara granițelor țării de origine, dar nu implică faptul că obligațiunea a fost emisă în Europa sau că acestea sunt denominate în euro. A nu se confunda cu obligațiunile străine.

Exemple de euroobligațiuni:

  • Obligațiuni emise de o companie chineză, denominate în yeni și tranzacționate în afara Japoniei.
  • Obligațiuni emise de Germania, denominate în dolari SUA și tranzacționate în afara Statelor Unite.
euroobligațiuni

Caracteristicile euroobligațiunilor

Principalele caracteristici ale euroobligațiunilor sunt:

  • Sunt instrumente foarte flexibile, deoarece oferă emitenților posibilitatea de a alege țara de emisiune în funcție de contextul de reglementare, ratele dobânzilor și profunzimea pieței.
  • Sunt instrumente foarte lichide, pot fi cumpărate și vândute cu ușurință.
  • Emitenții săi sunt variați: firme multinaționale, guverne suverane și entități supranaționale.
  • Sunt foarte atractive pentru companiile cu sediul în țările cărora le lipsește o piață de capital mare, deși implică și riscul cursului de schimb.
  • Există un procent tot mai mare de probleme care provin de pe piețele emergente.

Relația euroobligațiunilor cu Europa

Pe de altă parte, a doua perspectivă a euroobligațiunilor este că ele sunt și o propunere teoretică a Comisiei Europene de a emite datorii publice mutualizate sau socializate de către toate țările care fac parte din zona euro sau de către oricare dintre instituțiile acesteia. Aceste probleme ar fi făcute prin intermediul BCE, previzibil.

Există însă mai multe motive care împiedică progresul către consensul necesar instrumentalizării definitive a acestuia.

Cauze care promovează crearea de euroobligațiuni

Criza datoriilor suferită ca urmare a crizei financiare din 2007 a fost terenul propice pentru această abordare. Țările periferice din sudul Europei și-au pierdut încrederea creditorilor din cauza situației economice grave prin care treceau și au fost nevoite să-și ofere obligațiunile de datorie publică la dobânzi foarte mari.

În solidaritate, Comisia Europeană și-a propus în 2011 să contribuie la reducerea costurilor de finanțare ale acestor țări, prin emisiuni comune de datorii care au fost garantate de întreaga zonă euro, oferind mai multă securitate investitorilor în comparație cu problemele naționale independente.

Avantaje și țări beneficiate

Marii beneficiari ar fi Italia, Spania, Portugalia și, mai ales, Grecia. Emiterea comună le-ar oferi următoarele avantaje:

  • Reduceți-vă datoria în comparație cu problemele individuale.
  • Să aibă avizul implicit al unor țări foarte solvabile precum Germania sau Austria.
  • Pentru a atenua diferențele enorme de finanțare dintre țările care alcătuiesc zona euro.
  • Oferiți o mai mare stabilitate monedei unice, înlocuind planurile de salvare și marile dezechilibre structurale ale unora dintre membri – de aceea sunt numite și „obligațiuni europene de stabilitate”.

În plus, zona euro ar fi consolidată prin avansarea integrării economice.

Dezavantaje și țări afectate

Cu toate acestea, ar exista și țări afectate, precum Germania, Austria, Țările de Jos și Finlanda, printre altele.

Statele din nordul și centrul Europei, care au plecat de la economii mai sănătoase, s-au opus propunerii de împărțire a riscului și nu au văzut cu ochi buni nevoia de a finanța datoria țărilor cu dezechilibre puternice. Acceptarea propunerii ar fi însemnat pentru ei:

  • Mutualizați riscul țărilor din sud: În cazul falimentului oricărei țări, restul statelor ar trebui să își asume responsabilitatea pentru euroobligațiunile pe care acea țară le-a emis și să returneze banii investitorilor conform termenului și condițiilor de dobândă convenite. .
  • Trebuie să-și asume o parte din extracostul pe care piața îl pretindea țărilor din sud pentru emiterea de creanțe, reflectat în prima de risc a acestora (diferența dintre rata dobânzii datoriei unui stat și a altui stat de referință).
  • Ingustarea raspandirii primelor de risc intre statele centrale si nordice si cele periferice in detrimentul primelor, pentru care ar creste.