Costuri de operare

Cheltuielile de exploatare sunt cele suportate de o companie pentru desfasurarea activitatii sale productive principale. Acestea sunt înregistrate în conturi.

Costuri de operare

În contabilitate, costurile de exploatare sunt legate de dezvoltarea activității sale economice.

Costurile sau costurile de natură operațională vor fi, așadar, cele necesare pentru realizarea producției zilnice a unei organizații.

Registrele contabile reflectă aceste costuri pentru a arăta o măsură exactă a rentabilității efective a unui proiect.

Adică să ofere o imagine fidelă a ceea ce organizația, din punct de vedere economic, înseamnă a desfășura o anumită activitate de afaceri.

Aplicarea practică a costurilor de exploatare

Intrările și ieșirile de bani pe care o companie le înregistrează atunci când își asumă cheltuielile de funcționare vor constitui costul total de operare.

Astfel, nu ar fi incluse alte costuri, precum cele numite „neoperaționale”, precum și cele suportate pentru desfășurarea unei alte activități care nu este cea principală a companiei.

Un exemplu în acest sens este evidența contabilă a altor activități desfășurate, precum aplicarea politicilor legate de CSR sau sponsorizarea culturală.

Din punct de vedere contabil, am avea că cheltuielile de exploatare ar fi suma înregistrărilor contabile direcționate către cheltuielile de vânzare, administrarea companiei sau cheltuielile financiare.

Principalele caracteristici ale costurilor de exploatare

În comparație cu alte modalități de cost sau cheltuieli care sunt comune în contabilitatea de zi cu zi, operațiunile au următoarele caracteristici:

  • Activitate productivă : Pentru a-și desfășura activitatea principală, fiecare firmă suportă cheltuieli derivate din utilizarea materiilor prime și achizițiile de diverse mărfuri.
  • Infrastructură : graba de a desfășura o activitate implică costuri în achiziționarea sau închirierea de bunuri imobiliare, utilaje sau unelte.
  • Beneficii energetice: Cheltuieli precum cea implicată în angajarea energiei electrice, apei sau a conexiunii la internet care ne permite citirea acestui articol sunt incluse în această tipologie, atâta timp cât sunt necesare pentru desfășurarea sarcinii productive principale.
  • Natura muncii : Acele costuri legate de angajarea personalului si remunerarea periodica a acestora sunt operationale. Cele mai proeminente sunt impozitele pe muncă, cheltuielile de formare profesională sau salariile.
  • Periodicitate : Ca și în cazul altor tipuri de costuri, acestea pot fi înregistrate continuu ca fixe sau, de asemenea, ca variabile.
  • Durabilitate : Aceste cheltuieli de rutină apar doar atâta timp cât durează activitatea pe care o dezvoltăm. Când o afacere se încheie, aceste cheltuieli o fac cu ea.

Din punct de vedere contabil, costurile de exploatare sunt incluse formal într-un buget de exploatare.

Acest document facilitează organizațiilor să previzioneze, din punct de vedere economic, resursele care urmează să fie alocate atunci când își desfășoară activitatea principală.

Companiile de toate dimensiunile sunt susceptibile la costuri de această natură. Deși este adevărat că în context digital, tot mai multe companii își desfășoară activitatea cu un volum redus al acestora.

Costurile de exploatare ca reprezentare contabilă a costurilor de exploatare

În mod colocvial, acest concept este cunoscut și sub denumirea de cheltuieli operaționale.

Pe de altă parte, este important de subliniat că cheltuielile operaționale alcătuiesc, alături de costurile de transport, așa-numitele costuri de logistică.

Toate costurile de exploatare trebuie să apară în conturile lor respective, reflectate în Planul General de Contabilitate. În practică, la sfârșitul fiecărei perioade, aceste cheltuieli trebuie anulate prin imputernicire în contul de profit și pierdere.