Costul vânzărilor

Costul vânzărilor este valoarea directă a producerii unui produs sau serviciu comercializat într-o anumită perioadă.

Costul vânzărilor

Este foarte important de subliniat condiția valorii directe în concept, întrucât sunt luate în considerare doar cele care afectează direct procesul de obținere a bunului sau serviciului de vândut.

Costul vânzărilor în contabilitate

Este folosit pentru a determina într-o anumită perioadă suma care ar trebui să vândă un produs sau serviciu pentru companie și astfel să se poată stabili ce nivel de venituri sau vânzări sunt necesare pentru a le putea atenua.

De asemenea, este utilă pentru a analiza ce proces implicat în produs sau serviciu implică mai multe cheltuieli decât altele, și astfel să poată stabili un preț de vânzare. În general, sunt cheltuieli de care nu ne putem dispensa total, întrucât unele sunt proporționale cu nivelul vânzărilor realizate. Mai multe dintre ele ar putea fi:

  • Depozitare.
  • Provizii
  • Materii prime folosite.
  • Forta de munca.

Astfel, în funcție de activitatea companiei, acest cost va fi alcătuit din diferite tipuri de cheltuieli, în care cel mai recurent exemplu de diferențiere a respectivelor cheltuieli ar fi compararea originii costului vânzărilor unui supermarket și al unei companii care vinde servicii prin internet.

Formula costului vânzărilor

În primul rând, este necesar să se facă diferența între două tipuri de companii, pe de o parte cele care achiziționează mărfuri și, pe de altă parte, cele care își fabrică propriile stocuri.

Ținând cont de cele de mai sus, formula pentru costul vânzărilor unei companii într-o perioadă dată va fi:

Costul vânzărilor

Companiile aferente sectorului de servicii nu au fost luate in considerare, intrucat in acestea modul de calcul al costului variaza in functie de specificul activitatii firmei. Există o mare diferență între calcularea costului vânzărilor unei companii de software și a unei alte din sectorul ospitalității de exemplu.

În concluzie, calculul nu este la fel de metodic în acest tip de firmă în comparație cu una care comercializează mărfuri sau produse finite.

În sfârșit, trebuie menționat că pentru a atribui o valoare atât produselor inițiale, cât și celor finite care urmează să fie vândute, la nivel contabil le putem evalua prin diferite metode. Aceste metode sunt strâns legate de contabilitatea internă. Cele mai utilizate sunt metoda FIFO (din engleză first in, first out , care tradusă în spaniolă ar fi „first in, first out”), PMP (Average Weighted Price) și LIFO (din engleză last In, first out , care a tradus ar fi „ultimul intrat, primul ieşit”).